marți, 16 noiembrie 2010

Verpiș dich, Sonne!


Soarele arde în noiembrie mai puternic decât în august. Probabil sau chiar deloc. E un soare care se screme în zori, la prânz și seara, înainte de prima furtună de zăpadă. Sufletele noastre au nevoie de ploi, și când colo, ce să vezi, ne zbenguim la ștrand înainte de apariția primilor fulgi de nea, în preambulul Crăciunului (încă departe și ăla...).
Soarele ți se urcă-n căpățână, precum o face muzica în toate cele trei "ipostaze" ale zilei. Și o lălăie la fel de furibund... iar tu nu-ți dorești decât puțină răcoare, să stai la fel ca în povestea ștrandului, zbenguit în a nu știu câta poziție, de aseară încoace.
Și ce dracu' poți să faci? Să bei o gură de cafea sau să sorbi o gură de c****?!? Ambele, în fiecare imagine apare cornutul, și te întrebi de ce mă-sa te mai temi de el. E aceeași poveste, de fiecare dată, și nu se mai termină.

Dar... soarele se va potoli, iar cartea se va așeza la loc în bibliotecă, într-un sictir etern. Verpiș dich, Sonne!

Sursă foto: http://www.fotos-und-bilder.de/

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu