Activitatea nesomnului moare în valurile Dunării

În ultima perioadă, am devenit activ pe blogul care nu are nevoie de cuvinte. Vulgaritatea născută în jurul meu nu are nevoie nici măcar de imagini, e tâmpită numai din cauza faptului că o respir, adânc și profund. Și chiar dacă propriul somn poate fi considerat la fel, activitatea din jurul acestuia respiră (și ea) numai atunci sunt treaz.

Mi-am trezit simțurile la realitate, în pofida trenului care trece prin viață la fel ca toate TGV-urile, rapid și confuz. Dar pentru că nu sunt ascuțite, simțurile mele mor precum o face România, cald și difuz, așteptând un alt veac, o altă eternitate.

Activitatea nesomnului moare în două secunde, când îți dai seama că ești treaz, că ești treaz și nu faci altceva decât să scrii, realizezi că impotența în care te zbați devine tot mai acută. Și ce frumos era când nu eram înconjurat de impotență, când eram înconjurat doar de glasul florilor ofilite.

Îmi dorm somnul, blogul meu de jar! Dar nu e somnul meu, somnul meu va dormi etern acolo unde mor stelele, acolo unde dracii își pierd și vocea cu care au vorbit mai la urmă.

Pentru o MM mai frumoasă decât zarea,

Edwin

Sursă foto: http://www.rudervereinesslingen.de/

Tentativă de... pauză a vieții!

După ce aseară am publicat o scurtă postare care privea suicidul, astăzi cineva mi-a confirmat că am avut sau că am dreptate. Nu vreau să fiu ipocrit, nu știu cât o să mai continuu scrierile pe acest blog dezirabil, dar doamna care mi-a vorbit, nu a făcut-o deloc cu bucurie în glasul electrizat de evenimente.

Nu pot să spun decât că evenimentele sunt ale mele, nu contează dacă unei persoane îi place sau nu "pleiada" din jurul lor. Danke! Iubirea e posesoare de droguri!

Înjurături înfipte-n oglindă

Nu mai vedem nimic în jurul nostru, ne vedem... înşine în oglindă. Răsfăţul acumulat în fiecare dimineaţă, în aceeaşi oglindă, ne bagă glumele în "răspăr" sau, în cel mai rău caz, în părul din propriul arsch. Şi înjurăm, asta ne rămâne de făcut, iar dacă nu putem s-o facem (proliferarea de înjurături) în faţa oglinzii, o... dârdâim pe site-uri anonime, (aproape invizibile). Scriu la figurat, dar gândesc intransigent.

Şi-acum, unde-mi mai pleacă ochii care nu "vede"?

Sursă foto: http://www.swabianidols.de/

Cineva prinde... viaţă !!!

Viaţă... în România crizei. Nu mai sunt doar crize personale, acum întâlnim crize colective la tot pasul. Cine e de vină ? E simplu... Eu sunt de vină ! Sunt scriitor, ar trebui să fiu jurnalist, dar... wir machen keine Geschäfte... zumindest in Rumänien... Păi, de ce ? Pentru că nu ştiu să fac să-mi fie apreciată valoarea. Asta, dacă am vreo valoare... Şi sunt persiflat la tot pasul, în cacofonii sinistre. Mi-e dor de tine, Românie... Nu te-am cunoscut niciodată. Şi plâng punctele de suspensie, amestecate în sufletul meu...

Blogul ăsta va prinde viaţă. Scriu puţin, poticnit, dar mi-e dor de file galbene de... viaţă !