miercuri, 29 septembrie 2010

Să mă las de fumat sau să fiu Sexy Brăileanca?

Astăzi am încercat să mă las de fumat. Mi-a reuşit pentru două ore. E greu al naibii, dar într-o zi voi reuşi. Dacă a putut Sexy Brăileanca, eu de ce să nu pot!? Da... ea a putut să renunţe la 200 de euro pe noapte pe care le câştiga în România şi a dat peste 12.000 de parai europeni pe lună pentru că se f*** într-un bordel din Germania, ţara visurilor mele (ca un fel de poluţie nocturnă). Mişto, vreau să le fuck pe amândouă. Să am din nou 17 ani neîmpliniţi şi să presupun că nu fumez, şi să fiu şi Sexy, să mă cordesc pe bani, un fel de dublul sumei pe care aş câştiga-o în România. Nu, cel mai bine ar fi să fiu o... "fetiţă tunată" care vinde în piaţă "puiuţ de Crevedia". Da, da, dar ăla nu se vinde în piaţă, ăla ţi se oferă cu picioarele deschise, numa' dacă sari şi tu cu ceva. Păi, aşa-i cel mai Sexy... Să fii cordită pe bani şi să fie păcat că atunci când te uiţi în oglindă, te mai poţi numi femeie. Aşadar...

1. Vreau să devin nefumător!
2. Vreau să devin Sexy Brăileanca... poate puţin mai frumoasă, nu de alta, dar să nu se sperie clienţii de mine.
2'. Parcă mai contează.
2''. Mă ciupesc de fund ca să mă trezesc. În 20 de secunde, îmi voi aprinde o ţigară.
2'''. M-am abţinut... şi-au trecut vreo două minute.
3. Vreau să trăiesc în Cartierul Roşu din Hamburg, aka Sankt Pauli!

http://www.click.ro/vedete/romanesti/sexy-braileanca-eur-luna-bordel_0_1025897519.html

Uite că mă...abţin şi pun o poză mică şi pudică!







Sursă foto: http://www.news20.ro/

luni, 27 septembrie 2010

Gaga, încotro?

Măi, şi eu cred că Lady a noastră se inspiră din mai mulţi la un loc.
Astăzi: Ace of Base
Şi da, când ascultam eu aste ritmuri, nici nu prea ştiam ce-i ăla orgasm! Şi da, da, îmi place "Alejandro"! Oare de ce?

Oops, întrebare: De ce Jonas Akerlund, regizorul Roxette din ultimii 17 ani, i-a tras şi lu' Gaga un "Telephone"?
Răspuns: Pentru că Jonas a şocat mereu, şi ghici ce? Îţi spun la telefon! :))

http://www.apropo.ro/muzica/stiri/lady-gaga-alejandro-copie-dupa-ace-of-base-video-6333773/comentarii



Loca & Loco

Estoy un poco loco, pero me gusta esta cancion! :))

Shakira - Loca

Mai răsare soarele?

De 39x semnul crucii!


Se întâmplă duminica, într-un autobuz oarecare. O "aproape" pensionară, îmbrăcată jumătate în negru (partea de sus), jumătate într-o fustă furată de la ştrand (partea lipsă din ecuaţie), se aşază gâfâind în faţa mea. Foarte bine, mă gândesc, poate coboară la prima. Ei, aş... autobuzul înaintează voios în traficul liniştit şi... ups (nu e lipsă de credinţă), una biserică, pe stânga sau pe dreapta, Dumnezeu (mai) ştie. Urmează semnul crucii din partea femeii, bineînţeles. O dată, de două ori, de trei ori... Stop? Nu! Atenţie, (semi)bătrâna îşi coboară mâna dreaptă de la sâni, de la buric şi de pe faţă, după nu mai puţin de unsprezece semne ale crucii. Ptiu, piei drace, dar am crezut că după sfintele de 3x, femeia se va opri. Da' de unde, mai vezi încă o dată mai sus. Totul, în vreo douăzeci de secunde, preţ de juma' de staţie.

Ei na, păcătosule, nu te-ai săturat? Nu m-am săturat... Mai urmează nu ştiu câte biserici, pe stânga şi pe dreapta, şi femeia coboară. După vreun sfert de oră şi 39 de semne ale crucii, făcute cu scuipat sub limbă. E totalu', da, dar trebuie remarcat faptul că la nicio biserică nu s-a mai închinat de 11x. Sunt 39 de semne ale crucii pe care eu le-am făcut în sumă, înainte de examene, în vreo două săptămâni. RATB-ul îşi continuă drumul liniştit, în acelaşi trafic... liniştit. Ha!

Acest articol este un pamflet şi trebuie tratat ca atare

Sursă foto: michaelstinnes.de

joi, 23 septembrie 2010

4x4 găuri+cercei


Prima ureche mi-a fost găurită pe la cinşpe ani. Nu, nu a fost stânga, a fost dreapta... Păi de ce, doar nu eşti pe invers... L-am copiat pe tipul de la Roxette. Adoră femeile, e însurat, are un prichindel (Gabriel nu prea mai e prichindel), dar mai are şi un cercel în urechea dreaptă, "emblemă" gay prin anii '90. La Per nu era decât o altă amprentă de vedetă, amprentă pe care o mai are şi acum. Şi tipa care s-a îndreptat în 1995 cu pistolu' spre mine pentru a-mi găuri urechea, s-a mirat aflându-mi dorinţa. Dreapta, dreapta... Şi eram în Deutschland. Când m-am întors în România, umblam pe stradă, cu iubita de mână, dar toţi se uitau la mine de parcă eram altfel.  Pe la şaptişpe ani, am decis că am nevoie de... găuri şi în urechea stângă (altele decât gaura prin care aud). Au urmat una, două, trei găuri "made in Romania" şi nişte cercei mai mari, şi în stânga, şi în dreapta. Eram în continuare acelaşi fan Roxette, puţin mai puţin (sic!) nebun şi mai dezvoltat.

Hmmm... am şi-acum cercei prin sertar, plini de praf şi de alte... insecte. I-am mai purtat din când în când, dar erau mari ca dracu' şi am renunţat. Ei bine, tipul de la Roxette nu renunţă la cercel, şi cred că mai vreau şi eu, ceva a la Răzvan Lucescu. Da, eu nu sunt vedetă, dar sunt cel mai bun, şi deşi nu mă vede nimeni, măcar mă (auto)văd în oglinda murdară din baie. Deocamdată, fără cercei.

Hahaha... Cea mai tare experienţă s-a întâmplat la vreo lună de la prima gaură, când medicinalul se înfipsese bine-bine în carne şi nu mai voia să iasă. Am luat un cleşte vechi şi ruginit, şi m-am chinuit vreo 28 de minute şi 30 de secunde până să-l scot. Hahaha... Încă mă mai doare urechea dreaptă, dar ascult Roxette cu ea.

miercuri, 22 septembrie 2010

Vreau să se întoarcă... trecutul!

Ieri să fie azi... Mă screm când îmi bag degetele-n ochi, dar merge şi aşa. Important e să nu ai regrete majore în viaţă, iar dacă totuşi ai, să nu te gândeşti să te arunci în faţa metroului pe care scrie Berlin. Cum ar fi?

1. Să-ţi faci viaţa mai frumoasă decât este / Nu vezi că nu ţi-o face nimeni?
2. Să nu mai fie "The sweet hello, the sad goodbye" / Dar aşa se întâmplă mereu, de ce mă mai întreb ? Cred că de vină-i Schloß-ul...
3. Să te arunci de la ultimul etaj, să cazi în cap şi să vezi că totuşi nu moare nimeni în jurul tău.
4. Să asculţi muzică şi să ai urechile clăbucite. De la The Beatles până la Guns N' Roses care, cică, au dezamăgit la Bucureşti.
5. Să fugi, să fugi, să fugi, să nu prinzi ultimul tren pe care scrie floare.

E puţin mai excitant când eşti beat, dar nu se mai întoarce... Înjurături de mamă!



Sursă foto: www.kreativ-kirchner.de

marți, 21 septembrie 2010

Simt criza în stomac!

Nu, nu mi-e foame, din (ne)fericire mănânc. Şi mă gândesc la ce spune românu' din moşi-strămoşi: mâncarea culeasă de pe câmpurile noastre aride are cel mai bun gust din lume, bineînţeles după ce o prepari. Nu chiar aşa, dar cam aşa ceva. Da, nu mai vreau să-l văd pe Boc la televizor. El e "singurul" care ne prezintă starea economiei + starea naţiunii. E groasă. Ce mă excită cel mai mult e faptul că Boc nu vorbeşte cu vocea lui. Ghici ce? :)

Simt criza în stomac! TV-ul ne prezintă criza 28 din 24 (sic!) şi nu ne mai lasă să mâncăm liniştiţi. Măcar de ne-am putea căca în mugete de vacă, acompaniaţi de vuvuzelă. E groasă rău, frate! Cam ca-n urmă cu vreo 20 de ani, când ne mângâiam organele genitale fericiţi că am scăpat de comunism. Şi nu se întrevede nix bun, şi nu mai am chef să scriu... mă duc să dorm cu criza în stomac. Ha!!!



Sursă foto: toonpool.com


PS: Îl cunoaşteţi, nu?

Enrique se plimbă prin Braşov şi fură... ritmuri de la alţii !!!

Mda... Rihanna nu e singura. Tra, lalala... nu mi-am dat niciodată seama, dar... Kike, idolul femeilor din România, latin lover-ul (im)perfect, fură şi el de la alţii, puţin mai talentaţi. Melodia "Free" din 2003 a hispanicului este un picuţ cam proastă, adică i-a tras-o lui Per Gessle of Roxette care a fost "Stupid" în 1997. O, nu, mai bine te plimbi în continuare acolo unde s-a lansat tac'tu prin '68 (în Braşov) sau mai bine dai cu capu' de tavan că nu te auzi cum trebuie, pe la romexpo parcă, decât să ai pretenţia că eşti... liber ! Iar dacă Enrique nu ştie, Per cântă cu Roxette şi în spaniola ah, atât de dulce...



luni, 20 septembrie 2010

Rihanna vs. Roxette

Treaba asta urâtă am descoperit-o prin iarnă. Unde-şi caută Rihanna succesul ? Ei unde, prin melodiile prăfuite de la începutul anilor '90. Şi ca să nu mai spună nimeni că Rihanna nu e o "pretty woman" (vezi soundtrack), compară Roxette - It must have been love (1990) cu Rihanna - Russian Roulette (2009). "Linia melodică" a tipei din Barbados e aproape identică cu cea a suedezilor care mi-au îndulcit viaţa. Rahat !!!

Cine se mai inspiră din Roxette ? a - ha (2010), Savage Garden (de 2x), Jon Bon Jovi (singur sau nu, nu mai ştiu) (aidoma Per Gessle), Bryan Adams ( albumul "Room Service" - 2004 - al canadianului are acelaşi titlu cu cel al suedezilor din 2001. Cam repede...) etc.
PS: Cică şi Roxette au fost... inspiraţi de Heart (ascultă "Alone") în melodia "Listen to your heart". O fi din cauza titlului ?





Cineva prinde... viaţă !!!

Viaţă... în România crizei. Nu mai sunt doar crize personale, acum întâlnim crize colective la tot pasul. Cine e de vină ? E simplu... Eu sunt de vină ! Sunt scriitor, ar trebui să fiu jurnalist, dar... wir machen keine Geschäfte... zumindest in Rumänien... Păi, de ce ? Pentru că nu ştiu să fac să-mi fie apreciată valoarea. Asta, dacă am vreo valoare... Şi sunt persiflat la tot pasul, în cacofonii sinistre. Mi-e dor de tine, Românie... Nu te-am cunoscut niciodată. Şi plâng punctele de suspensie, amestecate în sufletul meu...

Blogul ăsta va prinde viaţă. Scriu puţin, poticnit, dar mi-e dor de file galbene de... viaţă !

duminică, 12 septembrie 2010

Dorinţă de adio


Am să plec pentru o clipă din această lume cu bune, cu rele, neschimbat. Am să ucid sentimente de iubire care dor şi care mă fac să plâng. Nopţi albe, îmi port crucea, fără umbră de îndoială. Nu mai pot schimba nimic, totul e zadarnic.
Început de noiembrie, cu frunze de castan căzute în noroi. Mireasmă de-ntrupare, suflu ameţitor pentru o viaţă nouă. Simt în palme carne vie. Când o ating, freamătă şi suspină. Mi se deschide poarta către nemurire. Sunt vrăjit de ceaţa ce mi-a ferit ochii de privire. Un văl imens îmi întunecă minţile, sunt orbit. Atât de orbit încât nu văd că mă doare, doar simt. Atât de mult mă doare încât nu mai pot să păşesc aşa cum o făceam înainte. Stele se-nvârt în jurul meu, chemându-mă la dans. Devin sălbatic şi îmi curge sânge. Din tot trupul, din tot ce-a fost cândva viaţă. Am murit cu mâinile împreunate. Rugăciune. Nimeni nu m-aude, sunt un Geniu Pustiu. Recit pe Eminescu fără vlagă. Mă-ntorc la obârşia mea şi tremur. De durere. Cuvinte ce mă dor îmi sfarmă auzul, mă lovesc în timpan. Esenţa timpului se scurge agale peste mine. Aştept învierea la Poarta Sărutului. Mă descompun în bucăţi de lumină, anesteziat de Prinţul Întunericului. Alunec pe-un fir de zăpadă, dar iarna e încă departe. Sărbătoresc depărtarea de Univers, apropierea de Gheenă. Mă înconjoară flăcările Iadului, mă strâng ca într-o zală, iar în adâncuri, cerberii nebuni îmi taie mâna dreaptă. Cu care am lovit iubirea. Nu m-a durut şi nici acum nu doare. Am doar un sentiment de milă. Asta nu-i cauză ca să mor. Dar am murit deja cu lespedea pe frunte. Locuiesc în cavoul fericirii, unde nu-i chip de păcat, ci doar de fapte bune. Am părăsit Pământul fără să mă uit în urmă. Am luat în mâini globul pământesc şi-am presărat o lacrimă pe el. A zâmbit şi mi-a cerut iertare pentru că n-a putut să mă reţină. I-am promis c-am să mă-ntorc peste veacuri, să văd generaţiile viitoare. Nu vreau să mai fiu călău pentru ai mei prieteni. Mă urăsc cu înverşunare. Dacă stau bine şi mă gândesc, ei m-au omorât. Mi-au înfipt cuţitul în inimă cu cruzime. Eu n-am făcut decât să-l răsucesc. Şi-am închis ochii negri. Când îi voi deschide iar, vor fi albaştri. Senini ca lacrimile ce vor plânge. Ca ploaia ce-a format o baltă pe mormântul meu.

Când trece schisma ceţii dese fără viaţă
Rămâne doar sărutul furat în amintire.
În mintea noastră tâmpă doarme Pruncul.