Oamenii aruncă zarurile şi aleg pe cine, cât... şi mai ales cum să iubească. Dacă relaţia dintre un El şi o Ea nu naşte vreun prunc care va fi pseudo-alăptat, atunci inseamnă că iubirea nu naşte monştri, ci se scufundă în fecale, şi te întrebi nostalgic "al cui căcat e mai dulce, a lu' mama sau a lu' tata!?"...
Mama nu-ţi dă doar ţâţâ când eşti mic (născut la şapte luni), prost, (semi)rahitic şi neajutorat. Îţi dă şi fecala care ţi se scurge prin ţeava curului, astfel că, după enşpe secunde, ajungi să crezi că-i ciocolată în care, pentru prima dată, nu-ţi mai rupi dinţii. Dacă nu crezi că poate fi adevărat, aruncă excrementele. Mama te va lua în braţe, te va pupa cu limba scoasă şi va saliva cu privirea îndreptată spre dosul tău, aşteptând să vină tata să i-o tragă din nou pentru un plod căruia să nu-i placă materia fecală (a se citi ciocolată).
Scrâşneşti din dinţi la gândul că mai ai un frate? Nu-i nimic... Lui nici măcar nu-i pasă, el fute buha pe câmpii şi o freacă pe vecina - un etaj mai jos. Când mai creşti un pic, şi nu mai ai ţâţa mamei în gură, realizezi că viaţa nu înseamnă decât acelaşi căcat în care te-ai născut.
Astfel:
1. Tata se sinucide... impotent, nu înainte de a te plesni peste faţa buhăită.
2. Mama se spânzură de lustră, cu ficatu' lu'... fitecine în gură.
3. Tu faci ce făcea fratele mai 'nainte: o iei razna pe câmpii...
Concluzia? Nu are decât 30 de ani.
Sursă foto: universum-bremen.de
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu