Versuri în sânge

Scriu versuri în lumină, noaptea
La catafalcul unde beau din când în când,
Unde mi-e trupul gol în praf din plin,
Şi în parfumul mortului dintâi.

Scriu versuri lângă crucea ruptă
Unde pun capul în ţărâna ei,
Unde aşez visele sub mâinile-amândouă,
Putred şi etern.

Scriu versurile mele cu sânge
Picurat din ochii lui în ochii ei,
Unde beau licoarea căzută sub fusta
Unui înger femei.

Sursă foto: http://www.learn-line.nrw.de/

Statuia 13

Poezie scrisă cu... roşu

Statuia prinde viaţă, prinde teamă în idei,
Idei care se transpun în versuri albe, în rugină neagră
Unde s-a aşezat tâmpla care soarbe tâmpla ei
În destin târziu.

Statuia s-a întors cu spatele la teamă,
Linge fruntea rece, ruginita ei
În doruri mărunte care nu mai aştern singurătate
Decât târziu.

Statuia picură urină în vise reale,
Amestecate în teama din excrementele ei
În moartea îngheţată din alte statui
Din secolul nouăşpe, nu mai târziu.

Am murit...

Da, doare, şi nu-mi mai place nicio ciocolată, niciun grăunte de noroc, deschis în palma altuia.

Sunt eu, e ea... buenaventura pe internet, scrisuri mai multe, dulci, idei mai puţine şi vorbe mai cărunte. So, God... I'm speechless!